Un paznic de noapte de la liceul cu program sportiv, pus pe liber de conducerea instituției, și-a căutat dreptatea în instanță. După un proces de câteva luni, tribunalul a decis că măsura de încetare a contractului de muncă a fost nelegală, dispunând reintegrarea acestuia pe post.
Relația contractuală dintre cele două părți a început la data de 24 octombrie 2023, în baza unui contract individual de muncă. Acest acord fusese încheiat pe o durată determinată de 36 de luni (3 ani), urmând să își producă efectele juridice până la data de 23 octombrie 2026. Reclamantul, P. N., deși deținea calitatea de pensionar încă din data de 31 iulie 2017 în baza unei legi speciale (beneficiind de o pensie de serviciu obținută anterior vârstei standard), își desfășura activitatea în regim de cumul al pensiei cu salariul, o practică curentă în sistemul public la momentul semnării contractului.
Ordonanțele care au încurcat borcanele
Tensiunile au fost declanșate în primăvara anului 2025, odată cu publicarea în Monitorul Oficial a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 9/2025. Acest act normativ a introdus un nou alineat, respectiv alin. (10), la articolul 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Noua reglementare stipula în mod imperativ că raporturile de muncă ale personalului contractual care îndeplinea condițiile de pensionare și pentru care fusese emisă o decizie de pensionare urmau să înceteze de drept, în condițiile Codului muncii, chiar dacă persoana în cauză solicita suspendarea plății pensiei.
Conducerea Liceului cu Program Sportiv Bistrița, confruntată cu noile directive și primind o adresă de la Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud, în aprilie 2025, a inițiat o serie de demersuri administrative de reducere a personalului.
Pentru a evita riscul blocării postului în sistemul de învățământ și dorind să asigure continuitatea serviciului de supraveghere de noapte, unitatea școlară a demarat procedurile de înlocuire a personalului. Astfel, la data de 25 noiembrie 2025, liceul emite a emis preavizul prin care se punea în vedere angajatului că raporturile sale de muncă urmează să înceteze. În paralel, în contextul modificărilor legislative, la nivelul unității s-a demarat rapid procedura de concurs pentru ocuparea postului ce urma să devină vacant. Concursul s-a finalizat rapid, iar pe post a fost încadrată o nouă persoană, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
Graba administrativă a fost justificată de iminența vacanței de iarnă și a sărbătorilor de Crăciun, instituția dorind să aibă serviciul de pază asigurat fără sincope în perioada în care școala era închisă. Astfel, la data de 22 decembrie 2025, este emisă decizia prin care se constată încetarea de drept a contractului individual de muncă al paznicului P. N., cu efecte începând cu data de 25 decembrie 2025. Inexplicabil, actul i-a fost adus la cunoștința salariatului mult mai târziu, sub semnătură, abia în data de 15 ianuarie 2026.
Angajatul concediat și-a căutat dreptatea în instanță
Până să-i fie înmânat actul, pe 8 ianuarie, N.P. s-a adresat instanței de judecată.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat în principal constatarea nulității absolute a celor două decizii (cea de preaviz și cea de încetare) și repunerea în situația anterioară.
Apărarea salariatului s-a axat strict pe evidențierea viciilor de legalitate ale măsurii luate de instituție. În primul rând, avocatul reclamantului a invocat instabilitatea temeiului de drept utilizat de angajator, demonstrând că textul special privind încetarea raporturilor de muncă, deși introdus inițial prin OUG nr. 9/2025, fusese supus unor suspendări succesive din partea Guvernului. OUG nr. 12/2025 înghețase aplicarea acestei măsuri până la finele anului 2025, iar cu doar câteva zile înainte de concedierea efectivă, pe 19 decembrie 2025, fusese publicată OUG nr. 84/2025, care prelungise blocajul legislativ pe tot parcursul anului 2026. În acest fel, la data de 25 decembrie 2025, norma pe care conducerea unității școlare a întemeiat măsura era lipsită de aplicabilitate juridică.
Pe lângă acest conflict al legilor în timp, contestatorul a adus în discuție și neîndeplinirea condițiilor clasice de vârstă. Născut la data de 12 noiembrie 1961, acesta avea în momentul emiterii actului doar 64 de ani și o lună, un prag care se situa sub limita standard de pensionare de 65 de ani impusă pentru bărbați de Legea nr. 360/2023, aspect ce excludea o încetare de drept automată pe regulile generale.
La toate acestea s-a adăugat și un viciu procedural legat de modul în care instituția a gestionat comunicarea documentelor. Faptul că decizia finală de încetare i-a fost înmânată faptic abia la 23 de zile de la data redactării a reprezentat, în optica apărării, o încălcare directă a termenului imperativ de 5 zile prevăzut de normele Codului muncii, lăsând angajatul într-o stare de incertitudine juridică prelungită.
De cealaltă parte, prin întâmpinarea depusă, Liceul cu Program Sportiv Bistrița a solicitat respingerea acțiunii. Instituția a invocat excepția inadmisibilității atacării deciziei de preaviz, considerând-o un act premergător care nu produce efecte de stingere a muncii. Pe fond, pârâtul a susținut că OUG nr. 9/2025 reprezintă o normă specială imperativă pentru instituțiile finanțate din fonduri publice, menită să creeze un echilibru pe piața muncii, în acord cu deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 91/2024). De asemenea, s-a menționat că OUG nr. 84/2025 fusese publicată foarte târziu (19 decembrie 2025), după ce mecanismele interne de emitere a deciziei fuseseră deja puse în mișcare.
Concedierea, ilegală! Școala, obligată să-i plătească toate salariile restante și ceva în plus
În analizarea excepției inadmisibilității, Tribunalul a dat dreptate unității de învățământ. Instanța a reținut că preavizul nu reprezintă actul prin care raporturile de muncă s-au stins efectiv. Acesta este o măsură de protecție legală, interval în care contractul rămâne în ființă. Ca atare, neproducând prin el însuși modificări ale raportului juridic, actul premergător nu poate fi cenzurat independent pe calea unei contestații, ceea ce a dus la respingerea acestui petit ca inadmisibil.
Trecând la analiza pe fond a deciziei de concediere, Tribunalul a demontat succesiv apărările ambelor părți pentru a stabili adevărul juridic. În primul rând, instanța a respins susținerea reclamantului privind nerespectarea termenului de comunicare de 5 zile. Judecătorii au stabilit că acest termen este unul de recomandare, și nu de decădere, iar depășirea lui nu atrage nulitatea, din moment ce încetarea de drept operează prin forța legii (ope legis), nu prin voința manifestată în decizie. De asemenea, instanța a clarificat că neîndeplinirea vârstei de 65 de ani nu era un impediment în sine, deoarece textul din OUG nr. 9/2025 se adresa generic tuturor celor care dețineau deja o decizie de pensie valabilă, statut pe care reclamantul îl avea încă din 2017.
Cu toate acestea, motivul decisiv care a determinat nelegalitatea deciziei a fost conflictul legilor în timp și nerespectarea stării de suspendare a normei juridice. Instanța a constatat că textul special introdus prin OUG nr. 9/2025 a fost aplicabil doar pentru o scurtă fereastră de timp: între 7 martie 2025 (data publicării) și 13 martie 2025 (data intrării în vigoare a OUG nr. 12/2025). Cum în acel scurt interval angajatorul nu a emis nicio decizie, raportul de muncă a continuat.
Odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 12/2025, legiuitorul a suspendat aplicarea interdicției de cumul până la sfârșitul anului 2025, tocmai pentru a evita blocajele administrative. Mai mult, prin OUG nr. 84/2025, această suspendare a fost extinsă până la 31 decembrie 2026. Emiterea unei decizii de încetare la 22 decembrie 2025, cu efecte din 25 decembrie 2025, a fost considerată de Tribunal o încălcare flagrantă a legii. Practic, Liceul cu Program Sportiv a aplicat o normă juridică ale cărei efecte erau înghețate chiar prin voința Guvernului.
Referitor la argumentul școlii privind noul angajat sosit prin concurs, instanța a stabilit că organizarea competiției era legală, însă ocuparea efectivă a postului de către noul salariat nu putea fi devansată nelegal. Noul contract putea începe doar după ce postul devenea liber în mod valabil (fie la expirarea termenului inițial al contractului reclamantului, în octombrie 2026, fie după ridicarea definitivă a suspendărilor legislative).
Astfel, Tribunalul Bistrița-Năsăud a aplicat principiul reparării integrale a prejudiciului (restitutio in integrum).
Drept urmare, instanța a admis în parte acțiunea modificată și a dispus desființarea integrală a măsurilor contestate. Judecătorii au constatat mai întâi nulitatea absolută a deciziei de încetare a raporturilor de muncă din luna decembrie a anului precedent, considerând că actul a fost emis cu încălcarea directă a legii. Ca efect imediat al acestei anulări, Tribunalul a dispus reintegrarea salariatului pe postul ocupat anterior, obligând instituția de învățământ să îl primească din nou la muncă în funcția de supraveghetor de noapte, în aceleași condiții prevăzute de contractul inițial din octombrie 2023. Totodată, magistrații au stabilit că reparația financiară trebuie să fie completă, obligând Liceul cu Program Sportiv Bistrița la plata unei despăgubiri materiale substanțiale. Această sumă va acoperi toate salariile indexate, majorate și reactualizate de care angajatul a fost lipsit, calculul pornind de la momentul concedierii sale abuzive din 25 decembrie 2025 și până în ziua în care va fi reintegrat faptic în cadrul colectivului.
Pentru a asigura o protecție completă împotriva devalorizării monetare, instanța a admis cumulul indicelui de inflație cu dobânda legală penalizatoare, subliniind că acest mecanism nu constituie o îmbogățire fără justă cauză. Totodată, instituția de învățământ a fost obligată să achite toate contribuțiile sociale restante către bugetul de stat (pensie, sănătate) și să rectifice actele de evidență a muncii salariatului. În final, reținând o culpă procesuală parțială, unitatea școlară a fost obligată la plata sumei de 3.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale (onorariu de avocat).
Hotărârea a fost pronunțată cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, însă instituția de învățământ nu a folosit calea de atac.
Sursa: gazetadebistrita.ro