Ioan Sima, bărbatul din Chiuza care în urmă cu 15 ani și-a ucis soția, vrea în libertate. Condamnat în anul 2012 la o pedeapsă de 25 de ani de închisoare pentru omor deosebit de grav, deținutul a inițiat o dublă ofensivă în instanțele din Bistrița-Năsăud. Pe de o parte, acesta a solicitat acordarea beneficiului liberării condiționate, iar pe de altă parte, a contestat modalitatea administrativă de calcul a pedepsei, cerând recunoașterea directă a unui număr de 381 de zile ca fiind deja executate.
Planurile sale s-au lovit însă de două bariere diferite: pe de o parte, judecătorii au considerat că eliberarea lui ar fi prea periculoasă pentru societate, iar pe de altă parte, o eroare legată de instanța care trebuia să se pronunțe a obligat trimiterea dosarului spre rejudecare
Umbrele trecutului se țin scai de el
Pentru a înțelege rigoarea cu care magistrații au analizat cererile formulate de Ioan Sima, este necesară analiza antecedentelor sale penale și a gravității faptei care a generat actuala încarcerare. Executarea prezentei pedepse a început la data de 24 februarie 2011, în urma unui eveniment de o violență extremă petrecut în localitatea Chiuza.
Conform actelor de la dosar și constatărilor medico-legale, în acea perioadă, pe fondul consumului excesiv de alcool și al geloziei, Ioan Sima și-a agresat soția timp de mai bine de trei ore. Deși agresiunea inițială a fost oprită temporar prin intervenția fiicei celei mari, conflictul a reizbucnit în cursul nopții. Trezit de o lovitură aplicată de soție cu un lemn de sobă, bărbatul a reacționat disproporționat, lovind victima în mod repetat cu pumnii, picioarele și diverse obiecte din locuință, precum un scaun, o funie și o găleată metalică. Loviturile aplicate la nivelul capului și al toracelui au provocat fracturi costale și perforarea plămânilor, leziuni ce au condus la decesul victimei prin insuficiență respiratorie acută.
După consumarea agresiunii, deținutul a încercat să altereze probele de la fața locului: a dezbrăcat victima, a schimbat-o în alte haine și a curățat încăperea, solicitând ulterior fiicei sale să declare echipajului de prim-ajutor că mama sa s-a autoagresat.
În spatele deciziilor luate de judecători nu s-a aflat doar dosarul crimei din 2011, ci și o radiografie tulburătoare a trecutului său, o istorie penală care a început să se scrie încă din perioada comunistă. Primul conflict major al lui Ioan Sima cu legea s-a înregistrat în anul 1977, când a primit o pedeapsă de 2 ani de închisoare după ce a fost găsit vinovat de ucidere din culpă. Această primă experiență cu sistemul penitenciar nu a oprit însă un comportament ce avea să devină tot mai violent. Patru ani mai târziu, în 1981, bărbatul a comis un prim omor pe teritoriul județului Ialomița. Instanța l-a condamnat atunci la 15 ani de detenție, o pedeapsă din care a ispășit doar jumătate, fiind pus în libertate în anul 1988 în urma unui decret de grațiere colectivă.
Trecerea timpului și schimbarea regimului politic nu au adus o reintegrare reală. În anul 2000, numele său a apărut din nou în atenția anchetatorilor după o agresiune violentă, însă de data aceasta a reușit să evite închisoarea deoarece victima a ales în final să își retragă plângerea. Această clemență a fost doar temporară. În anul 2004, magistrații de la Judecătoria Beclean l-au trimis din nou în spatele gratiilor, de această dată pentru o pedeapsă de 5 ani de închisoare, fiind acuzat de complicitate la furt calificat și conducere pe drumurile publice fără permis. Sima a executat aproximativ jumătate din acest termen și a obținut, o dată în plus, beneficiul liberării condiționate. Pentru judecătorii din 2026, acest șir lung de condamnări și eliberări anticipate a demonstrat că bărbatul s-a întors sistematic în câmpul infracțional, transformând violența într-un mod de viață.
Porțile penitenciarului rămân închise deocamdată
În martie 2026, Ioan Sima a înregistrat pe rolul Judecătoriei Bistrița o nouă cerere de liberare condiționată, după ce în ultimii trei ani toate acțiunile de acest fel i-au fost respinse de instanțe. Din punct de vedere strict matematic, deținutul îndeplinea criteriul temporal prevăzut de vechiul Cod penal, aplicat ca lege mai favorabilă. Pentru o pedeapsă de 25 de ani (echivalentul a 9.131 de zile), fracțiunea obligatorie de 3/4 reprezenta 4.565 de zile. La data analizei în comisia de penitenciar, Sima acumulase 5.574 de zile executate și câștigate, depășind pragul minim legal cu peste 1.000 de zile.
În fața instanței, argumentele aduse în favoarea deținutului s-au conturat în jurul a trei motive principale, construite pentru a demonstra că viața sa ar putea lua o altă turnură în afara penitenciarului. În primul rând, apărarea a mizat pe factorul biologic și medical, punând accent pe vârsta înaintată a bărbatului și pe numeroasele boli de care suferă; conform celor afirmate în sală, aceste patologii severe au fost și motivul pentru care el nu a mai putut fi selectat pentru activități lucrative în cadrul penitenciarului în ultima perioadă.
În al doilea rând, s-a invocat existența unui sprijin social solid în lumea exterioară, arătându-se că preotul din satul natal s-a oferit în mod oficial să îl patroneze și să îi ofere susținere pentru a se putea reintegra în comunitate după eliberare. În cele din urmă, Ioan Sima a adus în discuție o puternică motivație familială, declarând în fața judecătorului că singurul său scop, dacă va fi lăsat în libertate, este să îi fie alături copilului său, să îl ajute din punct de vedere material și moral și să îl sprijine pentru a-și întemeia propria casă și gospodărie.
Această argumentare a fost respinsă de reprezentantul parchetului și de judecătorul de fond, care au pus în balanță trecutul sângeros al bărbatului cu rezultatele modeste din timpul detenției. Magistrații au concluzionat că dovezile temeinice de îndreptare lipsesc cu desăvârșire dacă se ține cont de antecedentele sale și de natura extrem de gravă a faptei. Încarcerat pentru o pedeapsă de 25 de ani după ce și-a ucis soția, Sima se afla de fapt la al doilea omor din viața sa, primul fiind comis în anii ’80, când primise o condamnare de 15 ani din care fusese, de asemenea, liberat condiționat. Pentru instanță, comiterea a două crime contra vieții a justificat pe deplin temerea că riscul de recidivă este extrem de ridicat, fapt ce a impus o rigoare maximă în analizarea cererii sale.
Pe parcursul celor 15 ani de detenție efectivă scurși din actuala pedeapsă, bărbatul a adunat doar 12 recompense și a fost sancționat disciplinar de trei ori. În plus, rapoartele educaționale au arătat că el a finalizat o mare parte din programele psihologice și cursurile obligatorii fără să acumuleze credite, demonstrând o implicare pur formală și o stagnare în procesul de reabilitare. Judecătorii au subliniat că acordarea clemenței trebuie să se bazeze pe un comportament care să ofere garanții reale că deținutul nu va mai comite noi infracțiuni. Lăsarea în libertate a unui om considerat deosebit de periculos, după doar 15 ani de închisoare dintr-o pedeapsă de 25, a fost privită ca o clemență nerezonabilă care ar genera o stare profundă de temere și nesiguranță în rândul comunității.
Instanța a ținut să reamintească faptul că eliberarea anticipată este un beneficiu ce se acordă exclusiv celor care dovedesc că s-au îndreptat, iar nu un drept automat care se activează doar pentru că s-a îndeplinit fracția de timp sau pentru că s-au acumulat anumite perioade de amânare. În viziunea magistraților, perioada de amânare nu reprezintă o pedeapsă suplimentară, ci doar continuarea executării condamnării definitive stabilite inițial. Prin sentința din 20 mai 2026, Judecătoria Bistrița a respins cererea ca neîntemeiată și a fixat un termen de reînnoire a solicitării începând cu data de 17 decembrie 2026. Deținutul a atacat această hotărâre, însă Tribunalul Bistrița-Năsăud i-a respins definitiv contestația chiar zilele trecute, pe 16 iulie, situația sa execuțională rămânând astfel neschimbată momentan.
Speră să i se mai taie din pedeapsă
În paralel cu eforturile de a părăsi penitenciarul, Ioan Sima a deschis tot pe rolul Judecătoriei Bistrița un al doilea front, axat de această dată pe un calcul strict matematic. Obiectul acestei noi acțiuni a fost solicitarea de a beneficia, cu efect retroactiv, de prevederile Legii nr. 169/2017 privind recursul compensatoriu, pentru perioada 24.07.2012 – 22.12.2019.
Poziția condamnatului în cadrul acestei proceduri a relevat o eroare de interpretare a textului de lege. Sima a solicitat deducerea directă a unui număr de 381 de zile din pedeapsa totală de 25 de ani, considerând că întreaga perioadă petrecută în condiții de supraaglomerare trebuie scăzută zi la zi.
Atât reprezentantul parchetului, cât și judecătorul i-au explicat însă mecanismul real de calcul. Cele 381 de zile reprezentau intervalul de timp în care el fusese cazat în condiții precare, iar textul de lege nu prevedea o scădere directă, ci acordarea a 6 zile suplimentare considerate ca fiind executate pentru fiecare calup de 30 de zile de detenție grea. Administrația Penitenciarului Bistrița trimisese deja o adresă oficială la dosar prin care demonstra că acest calcul fusese deja efectuat, iar deținutului îi fuseseră recunoscute 72 de zile suplimentare. Practic, beneficiul fusese deja inclus în fișa sa de evidență și contribuise deja la scurtarea timpului necesar pentru a deveni propus la liberare, astfel că deținutul solicita o dublă aplicare a aceleiași măsuri. Din acest motiv, Judecătoria Bistrița a respins contestația ca neîntemeiată pe 20 mai 2026Deși Judecătoria Bistrița a respins pe fond această cerere ca neîntemeiată la data de 20 mai 2026, soluția a fost desființată în calea de atac dintr-un motiv de ordine publică.
Zilele trecute, completul de control judiciar al Tribunalului Bistrița-Năsăud a invocat din oficiu excepția nulității absolute a primei sentințe penale, raportată la necompetența materială a Judecătoriei. Potrivit normelor de procedură penală, atunci când contestația la executare vizează stingerea sau micșorarea unei pedepse, competența revine instanței care a pronunțat hotărârea de condamnare ce se execută. Cum pedeapsa de 25 de ani fusese aplicată inițial de Tribunalul Bistrița-Năsăud, Judecătoria nu avea dreptul legal de a se pronunța pe fondul cauzei.
Prin urmare, Tribunalul a desființat sentința Judecătoriei și a dispus trimiterea cauzei spre repartizare aleatorie la o secție de fond a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Toată lupta asta a lui Ioan Sima s-a soldat cu rezultate asimetrice. Pe planul eliberării anticipate, decizia de menținere a stării de detenție este definitivă, instanțele prioritizând siguranța comunității în fața istoricului de dublu omor și a conduitei modeste din penitenciar. Mecanismul de liberare condiționată rămâne suspendat până la termenul din decembrie 2026.
Pe planul recalculării pedepsei, anularea sentinței inițiale din motive de necompetență plasează cauza într-o fază de rejudecare. Deși cererea va fi analizată de această dată direct de către Tribunalul Bistrița-Năsăud, litigiul rămâne unul pur tehnic și matematic. În măsura în care calculele emise de administrația penitenciarului se dovedesc corecte în raport cu cele 72 de zile deja acordate, modificarea restului de pedeapsă rămas de executat este nesemnificativă.
Sursa: gazetadebistrita.ro