În 1994, Stephen Porges (n.1945), profesor de psihiatrie și un binecunoscut specialist în neuroștiințe din Statele Unite, expune teoria polivagală la Congresul anual al Societății pentru Cercetări Psihofiziologice din SUA. Dacă unele aspecte sunt incontestabile și pe deplin acceptate de oamenii de știință, altele au fost considerate discutabile sau chiar contestate (Dunning, 2022).
Totuși, dincolo de controversele științifice, există se pare efecte benefice în viața oamenilor ale aplicării concluziilor teoriei polivagale. Stimularea nervului vag, cel mai lung dintre nervii cranieni și nervul cu cea mai extinsă distribuție din organism, provoacă activarea sistemului parasimpatic, cel care ne scoate din starea „luptă sau fugi” și ne aduce în starea de calm, odihnă și digestie. Numele său – „rătăcitor”, „hoinar” – este sugestiv pentru că este un nerv extins, care controlează practic toate organele interne, cu excepția glandelor suprarenale și tiroidei.
Teoria polivagală (PVT, PolyVagal Theory) este centrată pe nervul vag – nervul cranian X – și pe arhitectura specială a acestuia. Nervii cranieni pornesc direct din creier, de deasupra primei vertebre a coloanei vertebrale (C1). Nervul vag, cel mai lung nerv din sistemul nervos autonom (cel care funcționează inconștient), este principala componentă a sistemului nervos parasimpatic, responsabil de „frânarea” organismului.
Anatomic, are două părți distincte, care sunt construite și funcționează diferit:
– Calea ventrală controlează zone de deasupra diafragmei, inima și plămânii, inclusiv mușchii faciali pe care îi integrează într-o structură pe care Porges a numit-o „sistemul de angajare socială”, care leagă ritmul cardiac și respirația cu expresivitatea trăsăturilor feței. Fibrele căii ventrale sunt mielinizate, ceea ce asigură transmiterea rapidă și precisă a informației. (Panțiru, 2019)
– Calea dorsală coboară sub diafragmă, controlând în special organele digestive, și este formată din căi nemielinizate, o formă mai primitivă a celor ventrale. Este ceea ce anglo-saxonii numesc „Gut feeling” – când simțim ceva, un presentiment care se ridică din intestine.
Teoria polivagală susține că există trei stări în care se poate afla sistemul nervos autonom, care este în mare parte controlat de nevul vag.
– Starea de siguranță, starea ideală în care organismul se poate afla, în care se simte în siguranță, dispus să construiască relații sociale cu cei din jur și în care se activează digestia;
– Starea de mobilizare a organismului, care corespunde răspunsului de „luptă sau fugi” la o situație iminentă de pericol. În această stare apar reacții adaptative ale organismului, odată cu eliberarea de neurotransmițători precum epinefrina, cortizolul, dopamina, iar funcții mai puțin esențiale pentru supraviețuirea imediată a organismului, precum digestia, sunt sistate;
– Starea de imobilizare, „freeze”, în care pericolul este atât de mare încât depui armele, intri într-o stare de lipsă de reacție, de deconectare, de colaps, în care doar accepți ceea ce se întâmplă. Această stare se pare că explică și se asociază cu cele mai grave episoade de stres post traumatic (PTSD). (Dunning, 2022)
Porges a propus și o interpretare evoluționistă a celor trei ramuri ale nervului vag, parte a teoriei polivagale care este mai puțin acceptată, chiar contestată de către biologii evoluționiști. (Dunning, 2022)
Perspectiva evoluționistă a teoriei lui Porges susține că, în decursul timpului, sistemul nervos autonom a evoluat.
Prima sa formă a fost reprezentată de calea dorsală a nervului vag (sistemul vag dorsal), cel mai primitiv, apărut în urmă cu 600 de milioane de ani, la primele specii vertebrate de pești, cu funcția de a asigura supraviețuirea prin reducerea metabolismului și imobilizare.
A doua etapă de dezvoltare a apărut acum 400 de milioane de ani, când au apărut primii pești osoși și primele reptile, și care a fost marcată de apariția sistemului nervos simpatic și de binecunoscutul său răspuns „luptă sau fugi”.
A treia etapă de dezvoltare, apărută acum 200 de milioane de ani, este reprezentată de calea ventrală a nervului vag, specifică mamiferelor, care le oferă posibilitatea de a-și regla stările de activare defensivă, alternându-le cu cele de siguranță. (Panțiru, 2019) Această cale a contribuit la abilitatea mamiferelor superioare de a colabora cu membrii grupului; nervul vag contribuie la expresivitate și la viața socială a grupului.
Astfel, în momente de pericol iminent, prima abordare este de a apela la ajutorul membrilor grupului, în lipsa acestuia se trece la planul B, „luptă sau fugi”, iar planul C este de-conectarea, intrarea într-o stare cataleptică, asemănătoare morții. (Deb, Dana, 2022). Acesta este de altfel unul dintre conceptele importante introduse de teoria polivagală, respectiv ierarhia răspunsurilor.
Un alt doilea concept important introdus de PVT este cel de neurocepție, distinctă de percepție, mai profundă, care are loc la nivelul inconștientului, reprezentând „un mecanism reflexiv capabil să modifice instantaneu starea psihologică”, un fel de „radar” prin care scanăm în permanență mediul pentru a verifica starea de siguranță și pericol. (Porges)
Teoria polivagală și calitatea vieții
Teoria polivagală explică, limpede și intuitiv, motive pentru care a devenit și foarte populară, cum reacționează organismul la pericol. Ideea inițială a lui Porges a fost de a deschide calea folosirii psihoterapiei pentru a putea ajuta victimele traumelor, de a-i ajuta să iasă din starea de mobilizare și de a funcționa în starea de siguranță. Înțelegerea modului în care funcționează organismul poate explica lipsa de reacție a organismului în fața agresiunii.
Pe cale de consecință, pentru că trauma este prezentă pe scară largă în societate, a generat și o explozie a coach-ilor („polyvagal coach”) care aplică teoria polivagală în creșterea calității vieții, în moduri mai mult sau mai puțin științifice. (Dunning, 2022)
Cert este că stimularea nervului vag cu efectul liniștirii organismului pentru a avea grijă de el însuși are efecte benefice pe aproape fiecare organ, pentru că crește digestia, scade presiunea sanguină, are efecte benefice asupra sistemului imunitar și, dat fiind că determină efecte anxiogenice și anxiolitice ca răspuns la anumiți stimuli, are un mare potențial de reglare a dispoziției psihice. În plus, toate acestea se vor vedea pe față, pentru că reflectă în trăsăturile fizice dispoziția psihică a organismului, făcând legătura dintre fizic și psihic.
Se pare că stimularea nervului vag poate reprezenta o cale mai bună de tratare a durerii și inflamației, sugerând că nervul vag se poate conecta la celulele stem latente ale corpului, cu potențialul de a încetini degradarea celulară și controla răspunsurile inflamatorii. (Zheng, 2021) Un studiu european a demonstrat eficacitatea stimulării nervului vag în tratarea depresiei (Schaepfer, 2008). Pentru aceasta s-au folosit stimulatoare speciale implantate, însă nervul vag poate fi stimulat și prin proceduri mai puțin invazive.
Metode de stimulare a nervului vag
Fredonatul, cântatul, gargara
Vibrația auditivă stimulează nervul vag, pentru că este conectat la corzile vocale și la mușchii din spatele gâtului. Astfel, crește variabilitatea ritmului cardiac și tonusul vagal.
Frigul și apa rece
Spălatul cu apă rece, dușul finalizat cu apă rece, expunerea pentru puțin timp la frig îmbrăcat mai sumar, o pungă cu gheață aplicată pe scalp și față pentru scurt timp stimulează nervul vag prin „efectul de scufundare”, respectiv scăderea ritmului cardiac pentru a conserva oxigenul din sânge.
Rugăciunea, respirația, meditația
Calmarea minții asociată acestor acțiuni crește tonusul vagal. Respirația profundă are efect de liniștire, reduce stresul, calmează șuvoiul gândurilor. Majoritatea oamenilor au între 10 și 12 respirații pe minut, iar o reducere la aproximativ jumătate are un efect de stimulare a nervului vag.
Exercițiile fizice, masajul
Activitatea fizică regulată stimulează nervul vag, ceea ce ar putea explica efectele pozitive asupra creierului și asupra sănătății mintale. Nervul vag poate fi stimulat prin masajul unor zone specifice.
Probioticele, acizii grași Omega-3, postul intermitent
Există studii care indică o legătură între probiotice și reducerea stresului și anxietății, indicând legătura microbiomului cu starea de sănătate a organismului. Acizii grași omega-3 și consumul ridicat de pește e asociat cu o activitate vagală crescută.
Postul intermitent stimulează hormonul de creștere al creierului, îmbunătățește funcția mitocondrială și previne declinul cognitiv. O variantă de a aplica postul intermitent este alegerea unor zile din săptămână în care să se ia o singură masă pe zi.
Socializarea, râsul
Stimularea nervului vag duce adesea la râs ca efect secundar, sugerând că ar fi interconectate și se influențează reciproc.
Limite și sceptici
Contestările legate de teoria polivagală se referă nu atât la utilitatea sa, cât la bazele științifice care ar sta la baza acestei teorii. (Dunning, 2022) Contestatarii spun că afirmațiile nu sunt suficient de specifice pentru a fi verificabile prin experimente și că nu există dovezi care să susțină majoritatea propunerilor lui Porges pentru bazele evolutive și fiziologice ale teoriei. De exemplu, este bine stabilit că nervul vag transmite toate informațiile necesare pentru a trece corpul din starea normală în starea de hiperexcitare, dar nu există nici dovezi, nici fundamente plauzibile care să sugereze că orice altceva decât creierul joacă vreun rol în decizia de a intra în aceste stări, ceea ce aruncă dubii asupra uneia dintre ipotezele fundamentale ale PVT.
Explicațiile evoluționiste ale teoriei lui Porges, respectiv faptul că un sistem vagal mai primitiv controlează răspunsurile brute, primitive, iar celălalt controlează funcțiile sociale mai avansate, sunt contestate de biologii evoluționiști. Aceștia spun că teoria polivagală oferă o poveste frumoasă în care integrează, chiar dacă inexact, noțiuni incontestabile de psihiatrie. (Dunning, 2022)
Concluzie
Totuși, dincolo de controversele științifice, care ar putea lua ani de cercetări pentru a fi finalizate, orice poate fi folosit pentru a spori starea de bine a organismelor, inclusiv a oamenilor, fără a face rău altora, este benefic.
Bibliografie:
Porges, S., Ghidul teoriei polivagale – puterea de transformare pe care ți-o oferă starea de siguranță și de conectare, Ed. Herald, 2022
Deb, Dana, Cum ne recăpătăm starea de bine, conectare și siguranță, Ed. Herald, 2022
Panțiru, G., Teoria polivagală și comportamentul uman ca reacție la pericol, Pagina de psihologie, https://www.paginadepsihologie.ro/teoria-polivagala-si-comportamentul-uman-ca-reactie-la-pericol/, accesat la 12 mai 2023
Dunning, B., The Dark Side of Polyvagal Theory, https://skeptoid.com/episodes/4816 , ian 2022, accesat la 10 mai 2026
https://www.stephenporges.com/
https://en.wikipedia.org/wiki/Vagus_nerve
https://en.wikipedia.org/wiki/Cranial_nerves
https://en.wikipedia.org/wiki/Polyvagal_theory
https://en.wikipedia.org/wiki/Stephen_Porges
https://www.imuno-medica.ro/noutati/Stimularea-nervului-vag-cheia-sanatatii-noastre-34
https://www.terapieprinhipnoza.ro/2020/05/28/nervul-vag-cel-care-face-conexiunea-dintre-minte-si-corp/
Nervul vag și importanța lui pentru identificarea pericolelor
https://bmcpregnancychildbirth.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12884-021-03650-7
https://www.cambridge.org/core/journals/psychological-medicine/article/abs/vagus-nerve-stimulation-for-depression-efficacy-and-safety-in-a-european-study/AF511029F46B81E993A6C3909F43C3AE
Sursa: medicaacademica.ro